Diabet - CMI Mihaela Iftene

Cauta
Go to content

Main menu:

Diabet

Numarul persoanelor care sufera de diabet s-a dublat in ultimele trei decenii, un studiu estimand ca in anul 2011 existau 347 milioane de diabetici la nivel mondial , fata de 171 de milioane cati erau in anul 2000.

Conform unor studii recente, 1,7 milioane de români au diabet, iar alte trei milioane de persoane sufera de prediabet, urmand sa dezvolte aceasta boala in urmatorii zece ani daca nu iau masuri pentru a-si proteja sanatatea.

In Romania exista la ora actuala un numar de 703.719 bolnavi cu diabet zaharat tratati in cadrul Programului National (si acesta pare a fi doar varful icebergului numarul real fiind mult mai mare).

Diabetul zaharat este un sindrom caracterizat prin valori crescute ale concentratiei glucozei in sange (hiperglicemie) si dezechilibrarea metabolismului.
Hormonul numit insulina permite celulelor corpului sa utilizeze glucoza ca sursa de energie. Cand secretia de insulina este insuficienta sau cand insulina nu-si indeplineste rolul in organism, afectiunea se numeste diabet zaharat.
Alimentele si bauturile consumate sunt scindate in elementele componente (cum ar fi glucoza), de care organismul are nevoie pentru a functiona in mod adecvat.
Zaharurile sunt absorbite in fluxul sanguin si stimuleaza productia pancreatica de insulina. Insulina permite zaharurilor sa treaca din sange in celule. Odata ajunse in celule, zaharurile sunt transfomate in energie, care este utilizata imediat sau stocata pana cand devine necesara.
In mod normal, concentratia sanguina a glucozei variaza pe parcursul zilei. Creste dupa masa si revine la normal in urmatoarele 2 ore. Cand glicemia se normalizeaza, productia de insulina scade. Glicemia variaza de obicei in limite inguste, intre 70 si 110 miligrame per decilitru (mg/dL) de sange. In cazul consumului de carbohidrati, poate creste mai mult. Persoanele in varsta de peste 65 de ani au glicemia usor crescuta, in special dupa masa.

Pe termen lung, persoanele cu diabet pot prezenta numeroase complicatii severe. Unele dintre aceste complicatii debuteaza in primele luni de la instalarea diabetului, insa majoritatea apar numai dupa cativa ani. Cele mai multe complicatii sunt progresive.

Cu cat pacientii isi pot controla mai bine valoarea glicemiei, cu atat riscul aparitiei sau agravarii complicatiilor se reduce.

Persoanele cu pre-diabet, o stare intre "normal" si "diabet" au un risc crescut de a face diabet, infarct miocardic si accidente vasculare cerebrale. Totusi, un studiu recent sugereaza ca scaderea in greutate si cresterea activitatii fizice pot preveni sau intarzia aparitia diabetului  prin cresterea sensibilitatii organismului la insulina.

Diabetul se asociaza cu complicatii pe termen lung ce afecteaza aproape orice parte din organism. Afectiunea duce adeseori la orbire, afectiuni ale inimii si ale vaselor de sange, accidente vasculare cerebrale, insuficienta renala, amputatii si afectari ale nervilor. Diabetul necontrolat poate duce la complicatii ale sarcinii, deficitele la nastere fiind mai frecvente la copiii nascuti de femeile cu diabet.

Toate tipurile de diabet au simptome si complicatii similare. Hiperglicemia poate duce la deshidratare, si necorijata o perioada masurata in saptamani sau luni, la cetoacidoza. Complicatiile de termen lung ("tardive") sunt de ordin vascular si neurologic. Problemele vasculare sunt de 2 tipuri: macrovasculare si microvasculare; cele macrovasculare sunt reprezentate de maladia cardiovasculara (infarct, angina) si accidentul vascular cerebral (AVC); problemele microvasculare sunt nefropatia diabetica (boala cronica de rinichi), neuropatia diabetica (aceasta se manifesta prin alterarea sensibilitatii tactile, termice sau dureroase in membrele inferioare si dureri neuropatice (senzatii de durere, arsura, in picioare, fara cauze imediate externe)) si retinopatia diabetica (problema care consta intr-o alterare continua si uneori brutala a retinei, fapt care poate conduce la orbire). 

Tot de natura microvasculara este si impotenta provocata de diabetul necontrolat, ca si o parte dintre problemele piciorului diabetic, care se manifesta printr-o lentoare a vindecarii plagilor pe extremitati, infectii repetate si dificil de tratat, gangrena cu risc de amputare, etc. 

Pentru evaluarea sanselor personale de a suferi de diabet zaharat fara sa stiti acest lucru, este bine sa cunoasteti factorii de risc. 
Este recomandata verificarea nivelului de glicemie tuturor adultilor de peste 45 de ani.

Niciunul dintre simptome nu este de ignorat si trebuie solicitata o vizita urgenta la medic. O persoana cu diabet de tipul 1, nediagnosticata si netratata, poate intra in coma diabetica care este fatala.
Diabetul poate fi tinut sub control printr-o supraveghere atenta a dietei si a greutatii si prin exercitii fizice, ca supliment al tratamentului medical.


Dupa consultul de specialitate, poate fi necesara efectuarea unor analize medicale:
        • Glicemie (nivelul glucozei din sange)
        • Glicozurie (glucoza din urina – in mod normal urina nu contine zahar, dar cand zaharul din sange este in cantitati prea mari, acesta trece prin rinichi in urina)
        • Cetonurie (determinarea corpilor cetonici din urina, in mod normal absenti)
        • Hemoglobina glicozilata ( HbA1c )
        • Test oral de toleranta la glucoza
        • Insulina serica
        • Colesterolul seric
        • Trigliceridele serice
Pompele de insulină
Pot beneficia de pompe de insulina:
a) bolnavi aflati in tratament permanent cu insulina:
    1) copii cu diabet zaharat tip I, la care nu se poate realiza controlul glicemic prin insulinoterapie intensiva corect aplicata;
    2) adulti cu diabet zaharat tip 1 peste varsta de 18 ani la care nu se poate realiza controlul glicemic prin insulinoterapie intensiva corect aplicata;
    3) gravide cu diabet zaharat tip I;
b) bolnavi aflati in tratament temporar cu insulina:
    1) diabet zaharat gestational sau gravide cu diabet zaharat si insulinoterapie la care nu se poate realiza controlul glicemic prin insulinoterapie intensiva;
    2) orice tip de diabet zaharat, cu labilitate glicemica, ce nu poate fi controlat prin insulinoterapie intensiva;
c) criterii de decizie a pacientului:
    1) motivatie;
    2) aderenta la programul de monitorizare si control (autoingrijire, automonitorizare si autoajustarea dozelor de insulina);
    3) capacitate si abilitati de utilizare a pompei;
    4) suport familial.


Decizia privind utilizarea sau intreruperea utilizarii unei pompe de insulina de catre un bolnav apartine medicului diabetolog si poate fi luata in urmatoarele conditii:
    a) lipsa de aderenta sau aderenta necorespunzatoare a bolnavului la programul de monitorizare si control medical de specialitate pe parcursul utilizarii pompei;
    b) terapia cu infuzie continua cu insulina nu isi dovedeste eficacitatea.


Pentru mai multe detalii adresati-va CMI Dr. Mihaela Iftene.
 
Copyright 2015. All rights reserved.
Back to content | Back to main menu